Întâlnirea copilului cu CARTEA

Dintotdeauna m-au preocupat întrebările “Unde voi întâlni CARTEA pentru copii” și “Unde se întâlnesc copiii cu CARTEA”, iar ele m-au direcționat spre o manieră proprie de căutare a CĂRȚII pe care să o servesc zilnic copilului meu.  De peste cinci ani, o aplic în propria casă și o alătur unui plan personal cu impact social pe termen lung.

Așadar, unde întâlnim CARTEA pentru copii?

Voi încerca în cele ce urmează să creionez câteva idei despre locul unde am găsit eu, un părinte, CARTEA pentru copii, loc spre care îmi ghidez copilul pentru o astfel de întâlnire, însă, înainte de toate, voi defini ceea ce reprezintă pentru mine CARTEA pe care i-o dăruiesc zi de zi fiului meu.

În inima și mintea mea CARTEA pentru copii este ceea ce reprezint eu ca individualitate și se traduce prin caracterul, comportamentul, cultura, educația și stilul meu de viață, continuate cu suma tuturor acțiunilor desfășurate în propriul cuib încă de dinainte de a fi părinte, de fapt, dintotdeauna. Copiii sunt suma emoțională, cognitivă și comportamentală a noastră, a părinților lor, copiii imită comportamentele repetitive din familie, iar CARTEA copilului meu este și va fi ceea ce sunt eu, părintele lui, ceea ce îi arăt eu copilului meu. Pentru mine, Bianca, acea CARTE oferită copilului meu spre studiu și lectură trece dincolo de obiectivare, este acel tot al meu ce stârnește în copil aprinderea flăcării iubirii pentru cunoaștere.  Iar pentru ca flacăra să rămână intensă, eu, părintele,  e necesar să îi fiu copilului un model, să îi demonstrez în fiecare clipă prin acțiunile mele că acest obiect cu file ocupă un loc important în viața mea și îmi este alături în propria-mi călătorie.

Astfel,  întotdeauna caut acea CARTE pentru copilul meu care trece dincolo de bariera formei și a conținutului,  cartea care creează relația.  Cred cu convingere că un prim pas în dezvoltarea unei relații de iubire pentru CARTE îl reprezintă stârnirea unei emoții în întregul copilului, emoția fiind primul criteriu generator al iubirii și interesului pentru CARTE în favoarea indiferenței.  Însă, într-adevăr, sunt numărate editurile care, ghidate fiind de interese comerciale sau legate de supraviețuire ca entități economice, înțeleg arta de a accesa cu inteligență și sensibilitate adevărata putere ce sălășluiește în emoția umană. Doar emoția este cea care determină apropiere sau îndepărtare de un concept sau de o acțiune, fiindcă, prin definiție, emoția semnifică o reacție afectivă ce oglindește atitudinea individuală față de o realitate.  Iar atunci când ne raportăm la propriii copii, la viitorul lor și al lumii dincolo de exemplul personal de lectură consecventă, nemijlocit e nevoie să le oferim în permanență acea CARTE care va stârni emoția ce va ține aprinsă flacăra iubirii pentru cunoaștere.

Definite fiind emoția, relația și iubirea drept concepte de bază în întâlnirea copilului cu CARTEA, merg mai departe și dezvolt. O adevărată carte este cea care înglobează abilităților cognitive ale unui copil pe acelea care îi presupun dezvoltarea emoțională, morală și spirituală. Cu toate acestea, din milioanele de cărți pentru copii doar unele sunt cele ALESE.

Care sunt CĂRȚILE ALESE? Subiectiv, voi trasa o serie de linii directoare ce le-am avut în vedere atunci când mi-am propus să întâlnesc CARTEA pentru copii și să îi prilejuiesc copilului meu, mai departe, întâlnirea cu ea.

• Cine este targetul de avut în vedere în alegerea cărții?
  Eu înțeleg că ar trebui să fie copilul și nu părintele (deși părintele este cel care determină la modul general mesajul vizual și verbal la care își expune copilul pentru început și de la început).
• Care sunt factorii ce fac ca o carte să stârnească acea emoție generatoare de atracție pentru copil?

Am identificat ilustrația și umorul sau neobișnuitul textului.

• Care este plusul de valoare pe care CARTEA îl aduce în dezvoltarea, etică, morală, psiho-emoțională și cognitivă a copilului?

O CARTE e nevoie să treacă dincolo de încântare pură, deși și acest lucru este important. O CARTE e frumos să dezvolte imaginația și creativitatea, o CARTE este optim să contribuie la dezvoltarea limbajului sau logicii, iar prin mesajul și tematica abordate să ofere răspunsul unei întrebări sau unei nevoi ori, pur și simplu, să fie cheia începutului unei călătorii. De asemenea, o CARTE are sens în zona de structurare a valorilor unui copil și atunci când este deopotrivă atractivă pentru acesta și pentru părinte (deși mulți experimentăm, cel puțin la început, o discrepanță între ceea ce ne-am dori noi să le citim copiilor și ceea ce ne cer ei, pentru că așteptările noastre nu sunt probabil calibrate la etapa de dezvoltare în care se află copiii noștri – astfel e nevoie să le dăm copiilor timp de observare, timp independent în care să își facă propriile alegeri din suma de opțiuni pe care le-o oferim).

Criterii proprii de selecție:

1. Emoția unică a copilului meu, acea emoție generatoare a flăcării iubirii pentru cunoaștere. Acesta nu este un criteriu opțional în alegerea CĂRȚII, ci unul crucial care nu poate fi negociat. Mulți părinți credem că bifăm cu brio acest principiu, însă cu adevărat majoritari suntem cei ce tindem să ne ghidăm copiii spre cărțile ce nouă ne produc emoții și care, poate, pe ei nu îi atrag. Iar, într-o anumită măsură, ajungem să neglijăm bucuria stârnită copilului de CARTEA propriei sale alegeri, pierderea bucuriei fiind primul pas spre indiferență, urmată de dispariția dorinței de a citi. Obiectivul rămâne cultivarea sentimentului de iubire pentru a i se citi si de a citi, acțiuni facilitate de părinte prin prilejuirea întâlnirii copilului cu acele cărți ce îi generează emoții unice și autentice.
   Însă oare doar oferirea cărților ce-i plac copilului este suficientă? Dacă copilul preferă cărțile pe care adultul le consideră nepotrivite și care nu servesc unui scop? Ideea implicită este aceea că noi, adulții, ne setăm încă de la apariția în viața noastră a copilului anumite obiective, iar setul propriu de valori, educația și cultura noastră sunt cele ce vor determina mediul în care copilul crește și accesul acestuia la un anumit tip de mesaj sau limbaj verbal și vizual.  Copilul și-l va însuși și îl va primi ca moștenire urmând să își facă alegerile ulterioare raportându-se la valorile de bază la care a fost expus.

2. Conținutul CĂRȚII pentru copii este cel la care mă raportez atunci când aleg cartea potrivită vârstei. Cartea adresată prin tematica sa unei grupe de vârstă presupune o dezbatere largă și sunt multiple accepțiuni care circulă atât în mediul științific, cât și în cel public. Noi, familia noastră, ne raportăm la principiile pedagogiei Montessori care iterează faptul că fereastra de oportunitate pentru însușirea limbajului este deschisă între zero și șase ani. Astfel, prin facilitarea exersării timpurii a mușchiului ascultării, ajungem să sprijinim achiziția bazelor și structurii limbii precum și internalizarea vocabularului încă dinaintea perioadei de trecere a copilului în ceea ce numim conștiență (după trei ani). Practic noi expunem copilul la cuvinte și concepte sau îi citim texte mai lungi decât simple cuvinte încă de la zero ani. Bineînțeles, cărțile au tematici proprii copiilor. O enciclopedie despre șerpi îi va fi prezentată ca atare, iar copilului îi va fi achiziționată pentru a fi lecturată sau studiată împreună cu părintele o versiune adecvată vârstei, și nu una complexă, detaliată destinată adulților. Cheia alegerii temei cărții este aceea de a fi corelată cu experiența de viață a copilului, pe care acesta o va împărtăși cu alți copii aflați pe același palier al dezvoltării.

Trecând peste temele adecvate vârstei, cu care probabil orice copil se poate conecta în funcție de perioada sa de dezvoltare cognitiv-comportmentală și emoțională vor exista, de asemenea, anumite teme cu care copilul va rezona cu precădere. Băiatul nostru, la vârsta de patru ani și patru luni, este pasionat de tot ceea ce înseamnă explorarea spațiului cosmic, având însușit un limbaj bogat determinat de lecturile exhaustive atât în limba română, cât și în limba engleză. Pentru micul nostru astronaut, tot ceea ce este spațiu este fascinant, deoarece el a avut un interes deosebit pentru această temă pe care ulterior am corelat-o cu geografia, și am ajuns sa învățăm prin raportare la locurile de lansare și decolare ale navetelor spatiale, diverse noțiuni despre mare și uscat, sau despre continentul America de Nord, dar și despre Rusia.

Concluzionând: ideea de bază la care mă raportez atunci când aleg CARTEA pentru copii este a ceea de a avea în vedere tematica și capacitatea acesteia de conectare cu experiențele actuale de viață ale copilului în funcție de vârstă și de interes. Acest tip de raport ne va aduce la punctul 1 din criteriile de alegere, și anume acela de a face CARTEA atractivă pentru copil.

3. Ilustrația în CARTEA pentru copii este probabil cea care aduce cea mai mare pondere a emoției care generează atracția copilului cu vârsta de până la nouă ani spre CARTE. Spațiul de discuție atunci când abordăm subiectul este vast și poate atrage o mare diferență de opinii datorate unei anumite cantități de subiectivitate inerentă oricărei judecăți estetice proprii. Au trecut peste treizecișicinci de ani de când mama îmi citea poeziile Anei Blandiana cu Motoșel și Botoșel (din Întâmplări din grădina mea) și îmi amintesc în detaliu firele gri din blănuța lui Motoșel precum și pata albă de pe gât, magistral ilustrate de Doina Botez. Ilustrațiile acelea, ritmul, versurile, rima și vocea mamei sunt de neprețuit. Fără îndoială ilustrația atractivă și producătoare de emoție este întotdeauna ceea care concentrează interesul și atenția micului om într-un mod surprinzător și-l duce peste mulți, mulți ani.
   Fără ilustrații puternice și semnificative copiii mai mici își pot pierde interesul pentru CARTE. Deși majoritatea consideră că nu e nevoie de o știință profundă pentru a alege cărțile ilustrate pentru copii, numeroși părinți evaluându-le în termeni de “frumoase” sau “mai puțin frumoase”, susțin că tratarea cu superficialitate a alegerii unei CĂRȚI cu ilustrații neelaborate artistic și expuse propriului copil, îi poate dăuna dezvoltării parametrilor de evaluare ulterioară a esteticului. Eu consider că adevăratul estetic, subiectiv vorbind, rezidă, în ceea ce privește ilustrația pentru copii, în tehnica ei manuală de realizare (neprocesată, sau cât mai puțin procesată computerizat).
   Ilustrația care face legătura cu experiența și interesul superior al copilului va fi mult mai probabil cea care va face CARTEA să fie atrăgătoare și aleasă. Acest criteriu nu este greu de obținut deoarece, în majoritatea cărților pentru copii care au teme adecvate, găsim un conținut al ilustrației în acord cu tema. Cât despre grupa de vârstă, se merge de la simplu la complex, de la concret la fantezie. O ilustrație cu foarte multe detalii, cu imagini numeroase și foarte dinamice va aduce o pierdere a interesului pentru carte din partea unui copil foarte mic, pe când aceeași ilustrație poate fi fascinantă și generatoare de emoție pentru un copil mai mare.

Mai sunt de elaborat criterii de alegere, cel puțin pe atâtea (povestea, umorul, ineditul, caracterele, premiile obținute, review-urile de calitate, precum și tehnicile de producție și finisare), însă acestea se vor număra printre subiectele de viitor ale intervențiilor mele în acest spațiu online.

Să fie în noi locul unde găsim CARTEA potrivită pentru copilul nostru? Să fie în ei, în copiii noștri? Voi unde o găsiți și cum o căutați?