Viața fiecăreia dintre noi va ajunge, la un moment dat, într-un punct de dor.
Dor de blândețe, de duioșie, de sensibilitate și dăruire, de bunăvoință, apartenență și conectare.
Dor de trăit cu inima vie, întreagă.
Încet-încet, chemarea ne va învălui. Uneori, împotriva minții noastre, o vom asculta, cu o mână pe inimă și alta pe pământ. Vom simți că nu avem încotro decât s-o urmăm, în adâncul din noi.
Aici, ne așteaptă părți din noi uitate, neiubite, pierdute în poveștile unei civilizații ale triumfului cu orice preț.
Reîntâlnirea va fi sărbătoare. Reîntregirea, darul nostrum pentru înnoirea lumii.
Vom fi una în noi însene.
Apoi, precum copacii, ne vom împleti rădăcinile cu următoarea femeie care a auzit chemarea.
Împreună, vom renaște lumea din afară, o lume în care toți și toate-s una.