Îți poți imagina ce au în comun Mihai, Ștefania și Constantin? Dar Ume, Kai și Ella? Ei bine, în timp ce primii pot fi colegi de clasă, competitori într-un maraton de atletism sau chiar verișori, cei din urmă se numără printre protagoniștii cărții scrise și ilustrate de Sonja Danowski, intitulată „Visele nopții”.
Așa cum poți intui, bunule cititor, cartea ne dezvăluie, prin intermediul a treisprezece voci narative, frânturi de realitate transpuse prin lentila visului. Astfel, Ume așteaptă vântul, în timp ce peștii înoată în cerc, iar petale delicate de lotus se unduiesc precum pânzele unei corăbii, iar Ella privește o minge care luminează noaptea ca o planetă roșie.
Visul, ne avertizează autoarea încă din primele rânduri ale lecturii, îi revelează visătorului lucruri pe care nimeni altcineva nu le mai vede, traducând realitatea pe care o percepem cu toții într-o formă unică. Din acest punct de vedere, cartea „Visele nopții” devine mai mult decât un panopticum de reverii, coagulându-se ca o metaforă pentru imaginație și ca o pledoarie pentru a prețui fiecare element constitutiv al universului personal. Din planul concret, în planul abstract, și folosindu-ne de puterea de a ne imagina, visăm! Dar visăm în aceeași măsură în care percepem lumea înconjurătoare, căci așa cum ne este viața, așa ne este și visul!
În final, Sonja Danowski te provoacă și pe tine, cititorule, întrebându-te ce visezi în această noapte. Cât de colorat îți este visul?Sau, mai bine zis… cât de colorată îți este… viața?