Făcând un exercițiu de imaginație, poți intui ce au în comun un șoricel, o vulpe, câțiva papagali, un cameleon și… un porc? Ei bine, simpaticele necuvântătoare sunt ilustrate pe filele cuprinse între copertele aceleiași cărți, devenind toate personaje ale poveștii „La coadă”, scrisă și ilustrată de Clarisse Lochmann.
Narațiunea îl are ca protagonist pe șoricel care, împreună cu tatăl-șoarece, dorește să viziteze Muzeul de Istorie Naturală. Însă, odată ajunși în fața intrării, aceștia descoperă o mare surpriză: o coadă luuungă îi împiedică să înainteze! Și, nerăbdător, șoricelul hotărăște să se strecoare printre cei prezenți, pentru a vedea ce se întâmplă. Astfel, acesta se întâlnește cu o vulpe, cu o girafă, cu o broască, cu un fluture, cu o caracatiță sau cu un porc, ajungând primul din rând. Cu toate acestea, deși este singurul care izbutește să intre în muzeu, șoricelul nu se poate bucura prea mult de vizită și e nevoit să se întoarcă, pentru că….
Lecturând cartea, nu descoperim numai o desfășurare antrenantă a firului epic, presărat cu intervențiile amuzante ale personajelor întâlnite, ci și un final jucăuș și neașteptat. Dar, dincolo de acest nivel superficial de receptare, povestea ni se poate revela și în cheie simbolică. Astfel, fiecare element constitutiv al acestui univers imaginar translatează o metaforă existențială.
În sensul acesta, muzeul devine un punct de reper aleatoriu, respectiv capătul oricărei experiențe care trebuie trăită. Iar personajele întâlnite pe drum nu reprezintă decât catalizatorii care modelează și modifică perceperea, aproprierea și înțelegerea acesteia. În fond, autoarea nici nu le menționează vreo particularitate denominativă, ci înșiruie numai trăsături de caracter care pot fi traduse cu ușurință în tipologii umane: vicleana, romanticul, poetul, singuraticul, călătorul, gingașul sau înțeleapta. Cu alte cuvinte, indiferent de itinerariul ales, ne intersectăm și cunoaștem oricând oameni feluriți, diferiți, cu firi și caracteristici unice, fiecare având rolul său în parcursul nostru.
Ideea importanței călătoriei este reiterată și de finalul narațiunii, care ni-l prezintă pe șoricel făcând cale-ntoarsă, pentru că și-a lăsat tatăl în urmă. În acest context, mulțumirea lui pentru că a văzut „destule și e foarte bine așa” echivalează vizita propriu-zisă la muzeu. Reacția lui este atât de firească, întrucât a înțeles că tot ceea ce a întâlnit până atunci înseamnă cunoaștere și înțelegere a lumii în care trăiește. Însă, pe de altă parte, ne atrage atenția și asupra nerăbdării și a grabei, având drept consecință omiterea lucrurilor cu adevărat importante. Până la urmă, puterea de a te bucura pe de-a-ntregul de un lucru rezidă și în a nu sări etapele, în a-ți aștepta rândul și în a-ți cunoaște locul.
Cartea „La coadă”, scrisă și ilustrată de Clarisse Lochmann, angrenează cititorul într-o lume ficțională colorată și plină de viață care ne amintește să ne bucurăm de fiecare pas al drumurilor pe care trebuie să le parcurgem, având răbdare și fiind atenți la ceea ce se întâmplă în jurul nostru. Orice călătorie este fundamentală și ziditoare, dar numai destinația ne oferă deznodământul de care avem nevoie pentru o înțelegere completă și complexă a lucrurilor.